Frantura
Publicat de Dmndash , duminică, 5 iunie 2011 23:23
....un taram vast, putin explorat. De frica nimeni nu-ti trece cu adevarat granita. Caldura mistuitoare la suprafata, amandoi stim insa, ca doar recent furtuna din spirit ti s-a mai clarificat.
Inainte, insa nu intr-un timp ireal definit ca "o data ca niciodata", numai vecinatatea cu tine era electrica. Fulgerele si tunetele ar fi pus pe fuga orice aventurier trecut prin sange si lama de cutit...
Acum mai fulgera rareori, mereu dupa multe semne prevestitoare...numai indeajuns sa aibe restul timp sa se ascunda pe dupa arborii tai falnici, mladiosi si totusi atat de uscati in momentele neprielnice.
Vegetatia a inceput incet, incet sa-si faca curaj sa ia nastere. Acum nu mai crapa pielea calcaielor nimanui, si nimeni nu mai sangereaza fiere pe pamantul tau uscat. Ai incetat sa mai dai ploaie cu grindina mare cat suferinta ta...destul de mare sa lasi o gaura in Pamant
...eu am privilegiu de a simti pe buze puritatea izvoarelor ce-ti brazdesc corpul. Ocazional cate un om si-a mai introdus vulgar, cate un varf de deget murdar in ele...perioada lunga de seceta care a urmat insa a desicat toate particulele straine ce te-ar fi putut intina.
Sper doar sa nu ma dezumanizez sa-ti pangaresc tinutul...atunci poti doar sa ma lasi sub arsita soarelui tau etern, sa ma descompun. si sa devin mancare pentru vietuitoare-ti multe din imparatie....
Totusi presimt...ca vremea dezastrelor naturale s-a sfarsit
Posted in
Trimiteți un comentariu