Dimineata
Publicat de Pothos , sâmbătă, 24 decembrie 2011 00:18
Am simtit cum se misca langa mine si m-am trezit. Am deschis incet ochii si am privit-o cum se foieste incetisor in pat si se intoarce cu fata inspre mine ca sa nu ii mai bata soarele in ochi. Aveam dulapul cu oglinda pus asa fel incat dimineata soarele batea din oglinda fix in dreptul patului. Dupa ce s-a asezat mai bine a miscat putin din cap si a oftat incet.
Era adorabila. In fiecare dimineata cand ma trezeam inaintea ei, aveam ocazia sa o privesc cum doarme, parca de fiecare data mai dragut si mai placut privirii. Am inceput sa o mangai incet pe brat si a inceput sa tresara. Firicelele de par de pe mana au inceput sa se ridice obligandu-ma sa continui dar am preferat sa o las. Nu stia ce ii atinge mana si era incruntata. Cu ochii inca inchisi a strambat din nas tresarind inca odata. Am invelit-o pana la umeri si am continuat sa o privesc.
Ca de obicei, cand doarme nu face nici o miscare dar pana si ritmul respiratiei ei mi se parea un spectacol interesant, placut de privit si de ascultat. Imi imaginez expresia morocanoasa pe care o are in fiecare dimineata in primele momente cand se trezeste. Abia asteptam sa o vad azi.
I-am soptit „te iubesc”. Nu a facut nici o miscare, nimic. M-am intins de data aceasta inspre urechea ei si i-am soptit din nou. S-a intins si a gemut incet fara sa deschida ochii. Avea expresia morocanoasa. Probabil ca a trezit-o rasuflarea mea si nu a auzit ce ii soptisem. Si-a deschis ochii cu greu si m-a privit. A zambit. A zambit atat de frumos incat mi-am dat seama ca in unele momente, unul din putinele motive pentru care stau si o privesc pana cand se trezeste este acest zambet. A inchis ochii la loc si s-a lipit de pieptul meu. Era calda. Era cald si era bine. Nu vroiam sa ma ridic din pat. Am intrebat-o la urma urmei dupa cateva secunde daca vrea cafea. A sarit din pat instantaneu si in timp ce aproape alerga inspre bucatarie mi-a zis sa nu ma ridic din pat. Am ascultat-o cum a turnat apa in ibric si cum metalul a atins aragazul. M-am intins si am asteptat-o sa se intoarca.
Era aniversarea noastra. Faceam trei ani de cand eram impreuna. Pierdut in ganduri, renuntasem sa mai ascult cum se foieste prin bucatarie si m-am trezit cu ea langa mine, cu o cana fierbinte pe care scria „Si eu!”
Trimiteți un comentariu