Imi fumez tigara pe-o banca,
Uitata, pierduta ca pe mare-o stanca,
Singur, plangeam in vantul, verde,
Frunze, ochii tai, inima-mi vede.
Apusul, e negru-n sange, e putred,
Fumul invadeaza, distruge, aer subred,
Inima-mi plange, de dor asteapta,
O vorba, o soapta-nteleapta.
E ciripitul pasarilor, papadia goala,
Dezbracata te vad, voce domoala,
Tu erai ploaia, stanca lovita de vantul,
Proaspat, mai explicit decat cuvantul.
Scalda-ti petalele-ti pe piele,
Lasa-ti ideile pentru tine,
Uita-te la ale mele lalele,
La mine in clipele pline.
Vino acum si leaga-ma
De ceea ce vrei, de-amintire,
Fii sincera, lasa-ma, iubeste-ma,
Arunca-mi o soapta-n privire.
Dar nu-mi intrerupe suferinta,
Caci ai facut tot ce ai vrut,
Din mine ai scos la iveala fiinta,
Pierduta-n abisul cel mut.
Publicat de
Pothos
19:47
Mi-ai lasat in singuratate,
Urme care sa-mi aminteasca,
De tot ceea ce esti, de toate,
De noi, de linistea seaca.
Te vad pe scaunul de langa mine,
Liber acum, rece si amar,
Te vad in nimic, te vad pe tine,
In fata, in laleaua de pe bar.
Te vad pe strada mergand grabita,
Ma gadila mana cu care te tineam,
De mana, cu a mea palma sfrijita,
Te atingeam, cand mergeam, te simteam.
Publicat de
Pothos
19:45
Ti-e atat de usor sa inchizi,
Sa-ti pierzi lumina si iubirea,
Totul, in noapte cuprinzi
Cu propriile-ti brate fericirea.
Mi-am creat propriul izvor,
In care sufletul mi-e lichid,
In care rad pana mor de dor
Cu tine, cu aerul din vid.
