In timp ce imi faceam de treaba cu alti pacienti "Dooooonsooooaraaa imi luati si mie tensiunea ca acum juma de ora eram cam maaaaareee", pacientul meu (care de data asta nu era in coma, legat de pat sau in stare grava) scotocea frenetic prin dosarul propriu. Privirea e fixa, cunoscatoare, gura deschisa larg mai sa-i curga si-o dara de bale pe langa.
Scuipa ferm pe varful degetelor in timp ce da foaie peste foaie. Gata, pupilele se dilata de incantare, a gasit-o!
Se uita pierdut timp de cateva minute in aceea bucata de hartie, pune mana hotarat pe celularul din dotare si declara ca un adevarat profesionist "Alo fa? Fa adu-mi fa dulceata, compot fa din ala dulce dulce!! N-auzi fa ca am glicemia mica, adu-mi fa dulceata!! Cum de unde stiu, m-am uitat in foaie aici, am glicemia mica fa adu-mi compot din ala dulce....!!!"
Oare daca ar fi vazut ca ureea are valoarea modificata ce i-ar fi cerut nevestei sale?
Craciunul..aceasta perioada magica din an..moment in care ne deschidem sufletele ca niste porti largi pentru a primi magia sarbatorilor...cu totii ne simtim mai daruitori, mai intelegatori, mai iubitori...bunatatea lui Iisus se pogoara din cer pentru a ne....
Hai lasa-ma dracu vecine poti macar in ziua de ajun sa nu dai cu bormasina prin pereti! Sa-ti ramana porcul in gat si sa fie infectat si cu Trichineloza , ca stiu ca esti un chitros si jumatate si nu i-ai facut testul.
Publicat de
Pothos
00:18
Am simtit cum se misca langa mine si m-am trezit. Am deschis incet ochii si am privit-o cum se foieste incetisor in pat si se intoarce cu fata inspre mine ca sa nu ii mai bata soarele in ochi. Aveam dulapul cu oglinda pus asa fel incat dimineata soarele batea din oglinda fix in dreptul patului. Dupa ce s-a asezat mai bine a miscat putin din cap si a oftat incet.
Era adorabila. In fiecare dimineata cand ma trezeam inaintea ei, aveam ocazia sa o privesc cum doarme, parca de fiecare data mai dragut si mai placut privirii. Am inceput sa o mangai incet pe brat si a inceput sa tresara. Firicelele de par de pe mana au inceput sa se ridice obligandu-ma sa continui dar am preferat sa o las. Nu stia ce ii atinge mana si era incruntata. Cu ochii inca inchisi a strambat din nas tresarind inca odata. Am invelit-o pana la umeri si am continuat sa o privesc.
Ca de obicei, cand doarme nu face nici o miscare dar pana si ritmul respiratiei ei mi se parea un spectacol interesant, placut de privit si de ascultat. Imi imaginez expresia morocanoasa pe care o are in fiecare dimineata in primele momente cand se trezeste. Abia asteptam sa o vad azi.
I-am soptit „te iubesc”. Nu a facut nici o miscare, nimic. M-am intins de data aceasta inspre urechea ei si i-am soptit din nou. S-a intins si a gemut incet fara sa deschida ochii. Avea expresia morocanoasa. Probabil ca a trezit-o rasuflarea mea si nu a auzit ce ii soptisem. Si-a deschis ochii cu greu si m-a privit. A zambit. A zambit atat de frumos incat mi-am dat seama ca in unele momente, unul din putinele motive pentru care stau si o privesc pana cand se trezeste este acest zambet. A inchis ochii la loc si s-a lipit de pieptul meu. Era calda. Era cald si era bine. Nu vroiam sa ma ridic din pat. Am intrebat-o la urma urmei dupa cateva secunde daca vrea cafea. A sarit din pat instantaneu si in timp ce aproape alerga inspre bucatarie mi-a zis sa nu ma ridic din pat. Am ascultat-o cum a turnat apa in ibric si cum metalul a atins aragazul. M-am intins si am asteptat-o sa se intoarca.
Era aniversarea noastra. Faceam trei ani de cand eram impreuna. Pierdut in ganduri, renuntasem sa mai ascult cum se foieste prin bucatarie si m-am trezit cu ea langa mine, cu o cana fierbinte pe care scria „Si eu!”
In acea zi, in mod special, pacientii aratau cam rau. Foarte rau. Cu lumanarea aprinsa la cap de...rau. Ne frecam toti prin saloane, agitati, fluturand stetoscoapele si mapele, de ajuns sa aratam interesati din exterior. Ne era somn, ne era sila, iar pacientii erau complet intelegatori, insistand foarte simtit sa nu deschidem niciun geam. Ce dom'le sa tragem curent? Tule mama lor de studenti cu tineretea lor, las' ca o sa vada ei....
Pacientul meu, ca aproape intotdeauna, era necooperant. Desi era mai galben decat o vesta reflectorizanta si avea 10 kile (probabil) de lichid de ascita in burta, la intrebarea fatidica "Consumati sau ati consumat alcool?" raspunsul a venit standart "Asa un paharel...dupa masa...ca romanu" (moment in care studentu trece cuminte in foaie "consumator cronic de etanol" si trece la urmatoarea intrebare")
Se face liniste in salon. Intra el. Trimisu lu' cel de sus, man in black "sfant". Daca noua ne era somn si aratam sictiriti, apai el era ambasadorul nostru. Si-a tarat cumva picioarele prin salon, reusind sa nu se impiedice in sutana, se apropie de patul vis-a-vis de a meu, tranteste prosopu aurit pe un pacient si declara mai flegmatic decat un cocalar la agatat "Ia zi tataie nu crezi ca e timpul de o spovedanie asa? Sa-i spui lu dumnezeu cu ce-ai pacatuit?"
"Tataie" bulucise ochii speriat, prinzandu-se ca asta trebuie sa fie ultima statie si incepe haotic sa banguie ceva. Preotul, om sfant si simtit cum trebuie sa fi fost, l-a ascultat cu foarte mare atentie...timp de vreun minut pana i-a sunat telefonul "AAAAAAAAAAAAAAAAAALO DA! nu nu nu pot acum...daaaaaaaaaaaaaa..uite in spital pe la pacienti....daaaaaaaaaaaaaaa *ha ha ha* ...."
.............
"Ce alcool preferati sa consumati? Bere? Tarie? Vin? Fumator?"
