Grigorel
Publicat de Pothos , duminică, 26 februarie 2012 23:29
Acum doua dimineti am iesit pana in fata blocului sa fumez o tigara. Era frig. Te-ai fi asteptat ca la mijlocul lunii februarie sa se mai domoleasca iarna si sa isi faca usor intrarea in primavara. Nu era cazul anul asta. Mi-am aprins tigara si m-am pitit cat de aproape se putea de usa de la intrare din bloc. Era putin trecut de 7 dimineata. Majoritatea avand masinile blocate sau ingropate de zapada ieseau din blocuri si se duceau spre munca incet, incet tragand din cand in cand o injuratura zdravana dupa ce ii treceau un fior de frig.
Dupa ce am terminat tigara am mai stat cateva momente sa privesc un grasan cum se chinuia sa-si porneasca dacia. Dupa 3 minute de lovit volanul si de uitat la ceas la interval de cateva secunde a pornit. Bine bine! De pornit a pornit dar nu a luat-o din loc, asa ca m-am dus sa-i usurez chinul bietului om si i-am impins masina pana cand a luato din loc. La vreo 15 metri dupa ce a pornit mi-a facut cu mana in semn de multumire si m-am dus inapoi inspre bloc. Cand urcam scarile, l-am vazut pe Nea Grigorel cum iesea pe usa cu 2 plase pline cu sifoane si bidoane goale. Se ducea sa-si faca provizii sa mai aiba cateva zile de unde sa-si faca sprituri ca sa nu mai iasa din casa. Neavand ce sa fac pentru ca seful ne-a dat liber din cauza ca mai bine de jumatate din angajati nu aveau cum sa ajunga la munca, deci toata redactia ar fi stat pe loc, i-am zis lu’ Nea Grigorel sa ma astepte ca merg si eu cu el spre magazin cu gandul sa-l ajut. Mi-am luat o geaca mai groasa si m-am intalnit cu el in fata blocului.
Grigore era cel mai batran din bloc. Avea 70 si ceva de ani dar inca se tinea bine pe picioare. Un batranel simpatic de la care puteai sa auzi mereu niste cuvinte frumoase care te puneau pe ganduri. In dimineata asta era in schimb cam abatut. Am pornit inspre sifonarie mai intai. Tot drumul nu a scos nici un cuvant. A mers incet, cu grija sa nu cada si se mai uita din cand in cand in spate sa vada daca merg pe trotuar sau pe marginea strazii. Mereu spunea : „Ai grija pe unde mergi, ca in tara asta drumurile’s ca viata.Poti sa o iei pe unde merg toti sau poti sa risti si sa dai in gropi sau de nebuni.” .
Dupa am mers la un magazin unde si-a incarcat cele 2 bidoane goale cu vin alb de masa. O posirca ieftina, buna numai daca o beai sprit. Nu scosese nici un cuvant pana cand am iesit din magazin.
Pe drumul inapoi spre casa s-a oprit la un moment dat si a bagat mana intr-un damb de zapada de pe marginea trotuarului. A stat cateva secunde cu palma in zapada si dupa a scos-o rece, uda si inrosita. S-a uitat la mine, a zambit si a pornit mai departe, eu urmarindu-l incet, facand echilibristica pe gheata cu cele doua plase in mana.
Dupa 10 minute am ajuns in fata blocului si in loc sa urce, s-a asezat pe una din treptele scarii. Avea un zambet trist pe fata si ochii ii lacrimau de frig. M-am asezat langa el si m-a intrebat :
- Stii de ce am bagat mana in zapada pe drum?
- Nu Grigorele. De ce?
- Am vrut sa vad cat era de rece.
Am tacut si l-am privit, neintelegand ce vroia sa spuna mai exact. Dupa cateva secunde a continuat:
- Era foarte rece.
A incercat sa se ridice si nu a reusit asa ca i-am intins mana si l-am ajutat. Am intrat
dupa in bloc si i-am carat plasele pana in fata usii.A deschis usa si din casa a venit un miros puternic de tamaie. Am vrut sa-l intreb ce s-a intamplat dar mi-a multumit si a inchis repede usa.
A doua zi cand m-am trezit, m-a sunat un vecin si m-a intrebat daca merg la inmormantare. L-am intrebat ce inmormantare si mi-a spus ca sotia lui Grigorel a murit in urma cu 3 zile la ţară. Cazuse in curte si se lovise cu capul de pamant iar vecinii au gasit-o inghetata.
