Doar pentru ca cineva te-a scarpinat, cum trebuie, dupa urechi, si ti-a spus ce "baiat bun" esti, nu inseamna ca te va lua in casa.
Degeaba l-ai urmarit pana in fata usii javra naiva, ti-o va inchide doar in nas.
..........................
Da-mi un bat sa ti-l inapoiez, si o minge in jurul careia sa ma agit pentru amuzamentul tau.
Arunca-mi un osicior si voi da din coada. Imi voi expune burta in speranta unei mangaieri. Iti voi linge chiar si mana, de recunostinta.
As musca pana la os pe oricine te-ar ataca, chiar poate si cand nu e cazul
...........................
Dar locul meu va fi mereu a unui vagabond
dincolo de usa...
Zgomot. Ceva fragil, probabil, fusese scapat pe jos. Nu...aruncat pe jos. Stiam ca nu mai are rabdare. Timpul, in care mi-as mai fi putut permite sa raman, fusese depasit de mult. Nu vroiam sa ies, dar nici nu ma mai puteam tine mult. Nu aveam de ales. Era inevitabil.
Am deschis usa usor, incercand sa evit scartaitura ei enervanta. Evident, totul a fost in van.
Ma astepta in hol, sprijinita de biblioteca, cu parul scurt aranjat haotic ca-ntotdeauna, tricou negru mototolit si vesnica fusta mult prea scurta. Aceeasi expresie violenta si ingamfata. Desi semanam fantastic, puse una langa alta am fi antiteza perfecta. Camasa mea de noapte lunga, alba, virginala, parul lung usor buclat, cazand usor pe langa maini...
"Ah uite cine s-a hotarat sa-ti scoata nasul in societate! Ma onoreaza cu prezenta ei chiar printesica. Ma simt flatata, zau!". Facu o plecaciune adanca, in batjocura.
"Ce vrei?"
"Aoleu! Avem atitudine? In una din putinele dati din viata ta, te-ai hotarat si tu sa marai, si nu e nimeni prezent. Of, te rog nu incepe sa plangi. Sau sa te plangi, mai bine zis. Stiu, trebuie sa fie foarte greu pentru tine sa n-ai audienta. Sa nu fie nimeni martor la "ofilirea" ta treptata. Ah! Traumele prin care a trebuit sa treci, saracuta de tine! Stai, cred ca reusesc sa fac o lacrima sa mi se scurga pe obraz...". O puteam vedea cum isi tragea pielea de sub ochi, fortat, pana la nivelul obrajilor
"Hai mai lasa-ma..". Am incercat sa ma intorc cu spatele la ea, si sa ma indepartez usor.
"...o data? Azi? De data asta? Da, stiu, draga. Si-apoi urmeaza "nu e un moment bun acum". In locul tau mi-as fi inregistrat de mult replica asta. Nu de alta,dar sa nu trebuiasca s-o repet mereu. Dar, pe de alta parte, nu ti-ai mai putea folosi mimica muribunda asa cum faci in general. O repeti in oglinda? Ca zau..."
"Taci!"
"...incepe sa-ti iasa din ce in ce mai bine. Inca putin, si te cred. Hai lasa vrajeala cu parul. Nu te mai crede nimeni, ca ti-l rasucesti mecanic cand esti ganditoare sau stresata. Pur si simplu, n-ai fost in stare sa gasesti alt mod de a semnala ca vrei sa fii bagata in seama."
"Vrei sa incetezi o data? Te rog, intelege..."
"...a te deranjeaza? Vai, stiu. Pe tine totul te deranjeaza. Nimeni nu se gandeste indeajuns de mult la implicatiile replicilor cand iti spun ceva. Tu, persoana puternica. Nu te mandresti mereu ca te-ai invatat sa ai singura grija de tine? Ca n-ai nevoie sa vorbesti cu nimeni? Sincer, esti mai rau decat un catel vagabond. Macar javra nu-ti mai linge mana dupa ce i-ai dat un sut in coaste"
"Pff"
"Deja incepusem sa ma ingrijorez. Dar acum, ca ti-ai dat ochii peste cap, stiu ca nu te-ai schimbat catusi de putin. Esti atat de prostuta, incat, nici macar in putinele momente cand chiar esti ranita, nu graiesti. Stai linistita draga, n-o sa-ti faca nimeni statuie pentru calmul exagerat. Tu singura, iti inghiti lacrimile amare"
"Gata!"
"Nu exista gata. Nu va exista niciodata. Totul se va derula, fix cum s-a intamplat si pana acum. Vei ramane o printesica razgaiata, care "sufera" singura intr-o existenta mizerabila. Nu te intelege nimeni draga. Si-ti place asta la nebunie. Ai fi in stare, sa racai incontinuu o rana veche, doar doar, o mai sangera putin..."
Mi-am intors fata de la ea. Se terminase. Indiferent ce ar mai fi zis, sau facut, confruntarea se stinsese mut. Putea sa arunce cu ceva dupa mine, nu mai conta. Nu ar fi fost prima data.
"Hraneste-ti demonii. Extinde familia! Ofera-le un culcus cald, si spala-le picioarele!"
Am inchis usa de la baie violent in urma mea. Racnete inteligibile se auzeau de cealalata parte. "O sa se calmeze intr-un final". Fusese si mai rau in alte seri. Deja nu mai conta.
M-am indreptat spre oglinda, in timp ce zgomotul de fundal se disipa. Totusi, aratam mai bulversata decat m-as fi asteptat. Tricoul meu negru preferat era botit. "O sa-l dau la spalat".
Mi-am dus o mana usor la tampla. Am dat drumul la apa rece, umezindu-mi parul cu mainile. Firul scurt si subtire, se aranja aiurea, in ciuda miscarilor mele disperate de a-l aranja.
Pe fata mi s-a prelins un firicel subtire de sange. Era de la mana stanga. Nu trebuia sa pocnesc vaza de nervi.
In drum spre camera mea am analizat mormanul de cioburi de pe podea. Cu mana dreapta mi-am dat parul lung pe spate. Am inchis lumina pe hol.
Ura.Te urasc, groaznica fiinta.
In iadul vietii sa cazi,
Sa te pierzi in furie, in nestiinta,
Sa cazi in tapuse de brazi.
Sa mori in adancul sufletului tau,
Sa adormi in nestire,
Sa suferi cu tot corpul, sa iti fie rau,
Sa nu mai simti fericire.
Furia.Un sentiment pur si scarbos.
O simti in firea ta usuratica.
Te adancesti intr-un suflet noroios,
Mori odata, fiinta apatica.
Incepuse sa il doara acum.Simtea ca il apasa ceva incet pe inima si incepuse sa respire de parca avea mancare in gat si trebuia sa bea apa ca sa se duca.A baut, insa totul era neschimbat.Se intreba ce se intampla, si in paralel amintirile, prezentul si imaginatia se jucau in mintea lui creand o tortura aproape imposibil de suportat.
S-a ridicat din pat pentru ca nu mai avea cum sa respire, se plimba prin camera, inima i-o luase razna, la fel si capacitatea lui de a respira.
Se aruncase in pat.Tristetea si durerea veneau in valuri regulate ca niste atacuri in forta de panica, pucioasa, durere si tristete.Se zvarcolea in pat incercand sa tipe dar tot ceea ce scotea erau niste gemete in surdina.Simtea ca ii vine sa caste si sa pufneasca in plans.Deschise gura dar nu se intampla nimic.nu putea sa expire sau inspire, sa caste, sa pufneasca in plans sau sa scoata vre-un sunet.
Il durea tare, simtea cum i se inchid ochii de la durere si se apropie incet de o stare de liniste absoluta.Se zvarcolea si incerca sa scape din durere atat de tare incat isi pierduse si puterea de a respira.Se sufoca.Incet dar sigur, se sufoca.
Valurile de ingrijorare, regret, durere, tristete, furie oarba veneau atat de puternice pana la un moment dat cand i s-a arcuit corpul atat de tare incat singurele puncte de sprijin erau degetele de la picioare si umerii.
Se stingea.Incepea sa nu mai aiba suficient aer.Se stingea in chinuri.Imaginile il loveau acum ca niste lovituri puternice de bici pe carnea deschisa.
In disperare de cauza renuntase la control.Nu se mai chinuia sa il preia, s-a lasat dus de durere.Amintiri, imagini, cosmaruri ii reveneau in minte clare si pline de suferinta.La un moment dat se gandi la un lucru atat de trist, atat de puternic incat l-ar putea distruge daca s-ar gandi mai des la el, l-a facut sa pufneasca in plans.Plangea din tot corpul in hohote, dar respira.Era in viata.Gandul acesta il chinuia atat de mult incat plansul era si mai puternic, mai dureros si mai mangaietor.
Traia.
Cuvinte putine si un suflet inchis
Completat cu lacrimi de fericire,
Printr-un zambet tu l-ai deschis,
Lasat sa pluteasca-n nestire.
Te iubesc caci prin nopti pierdute,
Calvar de placeri pana-n zori,
Caci prin intuneric si soapte nevrute,
Mi-ai aratat viata-n culori.
Te urasc caci ura face parte din mine,
Fiinta ingrozitoare ce esti.
Caci prin tipete, orgasme si suspine,
Mi-ai spus ca ma iubesti.
...daca ai senzatia ca ma intelegi
inseamna ca deja ai renuntat sa incerci sa ma cunosti
Publicat de
Pothos
17:34
.....am descoperit o viaţă paralelă!
cred...
nu ştiu care e, dar simt, din adâncul sufletului, că am facut asta
Publicat de
Pothos
01:39
Am fost si sunt cel mai fericit om de pe acest pamant
...pentru ca te-am iubit. si te iubesc inca.
...pentru ca am ajuns distrus din cauza asta
...pentru ca am ajuns sa exagerez din cauza asta
...pentru ca am simtit niste sentimente extraordinar de puternice
...pentru ca am simtit ca sunt iubit. pentru ca imi ocupa timpul
...pentru ca ma urasc pentru ca am vrut sa continui
...pentru ca ma urasc ca ma urasc ca am vrut sa continui pentru ca stiu ca e o mare prostie
...pentru ca stiu ca aceiasi chestie as fi facut-o
...pentru ca ma doare ingrozitor
...pentru ca simt si chiar simt ca au trecut mai bine de 2-3 luni de cand ai plecat
...pentru ca ieri cand am vrut sa vad in ce data sunt si sa vad cat a trecut de cand ai plecat am avut un soc atat de puternic incat aproape m-am sufocat.
...pentru ca am amintiri
...pentru ca am momente cand ma bufneste rasul atat de tare incat uit de tot
...pentru ca atunci cand inchid ochii noaptea si strang perna in brate te simt pe tine
...pentru ca am ajuns sa ma urasc pentru chestii pe care le urasc pentru ca le urasc desi nu ma urasc pentru ca stiu ca e o prostie
...pentru ca am simtit ca sunt important.
...pentru tot ce am simtit
