In timp ce imi faceam de treaba cu alti pacienti "Dooooonsooooaraaa imi luati si mie tensiunea ca acum juma de ora eram cam maaaaareee", pacientul meu (care de data asta nu era in coma, legat de pat sau in stare grava) scotocea frenetic prin dosarul propriu. Privirea e fixa, cunoscatoare, gura deschisa larg mai sa-i curga si-o dara de bale pe langa. Scuipa ferm pe varful degetelor in timp ce da foaie peste foaie. Gata, pupilele se dilata de incantare, a gasit-o! Se uita pierdut timp de cateva minute in aceea bucata de hartie, pune mana hotarat pe celularul din dotare si declara ca un adevarat profesionist "Alo fa? Fa adu-mi fa dulceata, compot fa din ala dulce dulce!! N-auzi fa ca am glicemia mica, adu-mi fa dulceata!! Cum de unde stiu, m-am uitat in foaie aici, am glicemia mica fa adu-mi compot din ala dulce....!!!" Oare daca ar fi vazut ca ureea are valoarea modificata ce i-ar fi cerut nevestei sale?
Craciunul..aceasta perioada magica din an..moment in care ne deschidem sufletele ca niste porti largi pentru a primi magia sarbatorilor...cu totii ne simtim mai daruitori, mai intelegatori, mai iubitori...bunatatea lui Iisus se pogoara din cer pentru a ne.... Hai lasa-ma dracu vecine poti macar in ziua de ajun sa nu dai cu bormasina prin pereti! Sa-ti ramana porcul in gat si sa fie infectat si cu Trichineloza , ca stiu ca esti un chitros si jumatate si nu i-ai facut testul.
Am simtit cum se misca langa mine si m-am trezit. Am deschis incet ochii si am privit-o cum se foieste incetisor in pat si se intoarce cu fata inspre mine ca sa nu ii mai bata soarele in ochi. Aveam dulapul cu oglinda pus asa fel incat dimineata soarele batea din oglinda fix in dreptul patului. Dupa ce s-a asezat mai bine a miscat putin din cap si a oftat incet. Era adorabila. In fiecare dimineata cand ma trezeam inaintea ei, aveam ocazia sa o privesc cum doarme, parca de fiecare data mai dragut si mai placut privirii. Am inceput sa o mangai incet pe brat si a inceput sa tresara. Firicelele de par de pe mana au inceput sa se ridice obligandu-ma sa continui dar am preferat sa o las. Nu stia ce ii atinge mana si era incruntata. Cu ochii inca inchisi a strambat din nas tresarind inca odata. Am invelit-o pana la umeri si am continuat sa o privesc. Ca de obicei, cand doarme nu face nici o miscare dar pana si ritmul respiratiei ei mi se parea un spectacol interesant, placut de privit si de ascultat. Imi imaginez expresia morocanoasa pe care o are in fiecare dimineata in primele momente cand se trezeste. Abia asteptam sa o vad azi. I-am soptit „te iubesc”. Nu a facut nici o miscare, nimic. M-am intins de data aceasta inspre urechea ei si i-am soptit din nou. S-a intins si a gemut incet fara sa deschida ochii. Avea expresia morocanoasa. Probabil ca a trezit-o rasuflarea mea si nu a auzit ce ii soptisem. Si-a deschis ochii cu greu si m-a privit. A zambit. A zambit atat de frumos incat mi-am dat seama ca in unele momente, unul din putinele motive pentru care stau si o privesc pana cand se trezeste este acest zambet. A inchis ochii la loc si s-a lipit de pieptul meu. Era calda. Era cald si era bine. Nu vroiam sa ma ridic din pat. Am intrebat-o la urma urmei dupa cateva secunde daca vrea cafea. A sarit din pat instantaneu si in timp ce aproape alerga inspre bucatarie mi-a zis sa nu ma ridic din pat. Am ascultat-o cum a turnat apa in ibric si cum metalul a atins aragazul. M-am intins si am asteptat-o sa se intoarca. Era aniversarea noastra. Faceam trei ani de cand eram impreuna. Pierdut in ganduri, renuntasem sa mai ascult cum se foieste prin bucatarie si m-am trezit cu ea langa mine, cu o cana fierbinte pe care scria „Si eu!”
In acea zi, in mod special, pacientii aratau cam rau. Foarte rau. Cu lumanarea aprinsa la cap de...rau. Ne frecam toti prin saloane, agitati, fluturand stetoscoapele si mapele, de ajuns sa aratam interesati din exterior. Ne era somn, ne era sila, iar pacientii erau complet intelegatori, insistand foarte simtit sa nu deschidem niciun geam. Ce dom'le sa tragem curent? Tule mama lor de studenti cu tineretea lor, las' ca o sa vada ei.... Pacientul meu, ca aproape intotdeauna, era necooperant. Desi era mai galben decat o vesta reflectorizanta si avea 10 kile (probabil) de lichid de ascita in burta, la intrebarea fatidica "Consumati sau ati consumat alcool?" raspunsul a venit standart "Asa un paharel...dupa masa...ca romanu" (moment in care studentu trece cuminte in foaie "consumator cronic de etanol" si trece la urmatoarea intrebare") Se face liniste in salon. Intra el. Trimisu lu' cel de sus, man in black "sfant". Daca noua ne era somn si aratam sictiriti, apai el era ambasadorul nostru. Si-a tarat cumva picioarele prin salon, reusind sa nu se impiedice in sutana, se apropie de patul vis-a-vis de a meu, tranteste prosopu aurit pe un pacient si declara mai flegmatic decat un cocalar la agatat "Ia zi tataie nu crezi ca e timpul de o spovedanie asa? Sa-i spui lu dumnezeu cu ce-ai pacatuit?" "Tataie" bulucise ochii speriat, prinzandu-se ca asta trebuie sa fie ultima statie si incepe haotic sa banguie ceva. Preotul, om sfant si simtit cum trebuie sa fi fost, l-a ascultat cu foarte mare atentie...timp de vreun minut pana i-a sunat telefonul "AAAAAAAAAAAAAAAAAALO DA! nu nu nu pot acum...daaaaaaaaaaaaaa..uite in spital pe la pacienti....daaaaaaaaaaaaaaa *ha ha ha* ...." ............. "Ce alcool preferati sa consumati? Bere? Tarie? Vin? Fumator?"
Frumosul invinge geniul. Intotdeauna se va crea o distanta enorma intre natural si special. Naturalul va invinge mereu, pentru ca din el se trage toata frumusetea geniului si al specialului. Draga mea, stiu ca nu o sa intelegi ceea ce o sa-ti spun acum, pentru ca, acum, am reusit sa inteleg si eu. Acum, cand sunt adanc in mine. O sa ajung special. O sa ajung, pentru ca imi trag toata puterea din natural. Stiu ca nu o sa intelegi ceea ce o sa continui sa-ti spun, dar, in continuare, o sa-ti spun. Atat timp cat o sa te sec si o sa-ti epuizez naturaletea voi ajunge din ce in ce mai special, pana voi ajunge sa aspir la geniu. In acest moment, in mintea si in sufletul meu, puterea si grandoarea cu care privesc tot ceea ce se intampla se ridica la sfere nebanuite, pana acum, de mine. Totul se invarte in jurul unui fapt care a existat in discernamantul cheii lumii si la intelegerea de care se da dovada pentru a o putea folosi ca arma. In mine, in acest moment, se da o lupta pentru viata. O lupta care va dura cat timp o sa traiesc, pentru ca aceasta lupta o sa-mi dea putere. O sa epuizez tot ce se poate epuiza pentru ca apoi, sa creez si sa dau inapoi, si cu asta, mi-am definit scopul vietii.
....un taram vast, putin explorat. De frica nimeni nu-ti trece cu adevarat granita. Caldura mistuitoare la suprafata, amandoi stim insa, ca doar recent furtuna din spirit ti s-a mai clarificat.
Inainte, insa nu intr-un timp ireal definit ca "o data ca niciodata", numai vecinatatea cu tine era electrica. Fulgerele si tunetele ar fi pus pe fuga orice aventurier trecut prin sange si lama de cutit...
Acum mai fulgera rareori, mereu dupa multe semne prevestitoare...numai indeajuns sa aibe restul timp sa se ascunda pe dupa arborii tai falnici, mladiosi si totusi atat de uscati in momentele neprielnice.
Vegetatia a inceput incet, incet sa-si faca curaj sa ia nastere. Acum nu mai crapa pielea calcaielor nimanui, si nimeni nu mai sangereaza fiere pe pamantul tau uscat. Ai incetat sa mai dai ploaie cu grindina mare cat suferinta ta...destul de mare sa lasi o gaura in Pamant
...eu am privilegiu de a simti pe buze puritatea izvoarelor ce-ti brazdesc corpul. Ocazional cate un om si-a mai introdus vulgar, cate un varf de deget murdar in ele...perioada lunga de seceta care a urmat insa a desicat toate particulele straine ce te-ar fi putut intina.
Sper doar sa nu ma dezumanizez sa-ti pangaresc tinutul...atunci poti doar sa ma lasi sub arsita soarelui tau etern, sa ma descompun. si sa devin mancare pentru vietuitoare-ti multe din imparatie....
Totusi presimt...ca vremea dezastrelor naturale s-a sfarsit
dragule, pisicile-s in floare pe acoperisul meu miauna, se strang. O sa-nfloreasca curand eu m-am ofilit deja pe jumatate de corp cred. de ieri. mi s-a vestejit usor usor acel semn pe trup. A fost saptamana trecuta atat de minunat Pacat ca, totusi, n-ai fost sa-l vezi
Uita-te. Sanu-i mi-i plin de stele. Degeaba nu mai dau lumina. s-au spart, cred, cu zgomot sau a fost parul meu obosit, cazut pe podea Copacul a plecat deja. E la o sueta departe soptind despre tine. Macar el te-a aflat radacinile mele-s afara. vor vant prielnic sa se adaposteasca. temporar. definitiv
"my prince in shining armor" ........................ tu esti doar cavalerul meu in halat stralucitor si sincer, caii albi sunt oricum, prea cliseici... prefer oricand sa te admir cu stetoscopul dat dupa gatul tau frumos
Simt dragul meu, cu adevarat, ca acestea sunt zile din cauza carora oamenii se sinucid. Uite asa, pur si simplu, inghit sticla pisata, sau isi cos ochii..si se duc! Eu am sa ma asez intr-un colt, si, ma jur, o sa ma decomprensez si o sa ma rasuflu precum o sticla de suc acidulat ieftin uitata fara capac...Si gata! Ma sting.
La multi ani mandrelor posesoare de corpusculi in forma de "bat de tobosar" Barr si a unei perechi exceptionale (adica 2!Sîc) de cromozom X.
Dupa o perindare fugara pe facebook aflam si de ce trebuie sa fim mandre: "Pentru ca suntem sensibile. Pentru ca ne place vara sa lenevim pe plaja sub cerul liber, iar soarele sa ne alinte pielea. Pentru ca ne place sa alergam desculte prin iarba cu EL de mana. Pentru ca suntem adorabile cand ii facem LUI pe plac. Pentru ca EL e cel care ne face sa tipam de placere si tot EL ne face sa suferim zile intregi. Pentru ca ne suparam din "nimicuri". Pentru ca punem pret pe "nimicuri". Pentru ca suntem FEMEI si asta e cel mai minunat lucru din lume. La multi ani!"
Sa facem o scurta analiza de text: 1. Pentru ca suntem sensibile ....adica avem sensibilitate? Pai dragelor, tin sa va dezamagesc..toti avem sensibilitate...tactila, auditiva, dureroasa, termica, kinestezica.... Va jur, chiar si barbatii!
2.Pentru ca ne place vara sa lenevim pe plaja sub cerul liber ....pentru ca nimic nu este mai atragator, imbietor, decat o piele rumena, inchisa, rosiatica, cu basici, pe punctul de a se descuama inegal
3....iar soarele sa ne alinte pielea Manca-le-ar mama de radiatii UV cangerigene ionizante!Ptiu ptiu
4.Pentru ca ne place sa alergam desculte prin iarba cu EL de mana E visul oricarei femei sa alerge desculta prin iarba, calcand suav cu piciorusele gingase peste: prezervative folosite, cioburi de la sticle de bere sparte, excremente de caine (umane?), tampoane aruncate, mucuri de tigara... etece Iar aparent oricare barbat din viata noastra devine automat si zeul nostru "EL"! Sper sa-mi dea si o icoana cu "EL" sa-l pot slavi
5.Pentru ca suntem adorabile cand ii facem LUI pe plac Nu e nicio ipostura mai adorabila la o femeie decat aceea, in care, sta aplecata asupra cratitei aburinde sa-i gateasca ceva "LUI"! Spalatul chilotilor murdari se pune? A sosetelor? ....inghititul se pune ca un gest adorabil?
6.Pentru ca EL e cel care ne face sa tipam de placere ...asta se poate rezolva si cu, erm , alte dispozitive si prin alte mijloace. Ah si da. Nu zicem "la multi ani" lesbienelor!
7....si tot EL ne face sa suferim zile intregi Pai cum asa? Dupa ce i-am facut matanii frenetice, i-am spalat sosetele murdare, am fost "Adorabile" ca i-am facut pe plac, am poluat fonic tot blocul dovedindu-i potenta....ne face sa si suferim "zile intregi"? ...deci suntem proaste
8.Pentru ca ne suparam din "nimicuri" ...pentru ca suntem proaste si superficiale
9.Pentru ca punem pret pe "nimicuri" Vezi punctul 7 si 8
10.Pentru ca suntem FEMEI si asta e cel mai minunat lucru din lume! Deci nu suntem doctorite, profesoare, avocat, inginer etc. Suntem FEMEI...pai ce ligamentul meu rotund al uterului? Gata, piciorusele sus, sa vina preaslavirea, mersul pe genunchi si adularea. Educatie, bun simt, frumusete, suflet bun..irelevent. Suntem FEMEI. Da? ...................... Nu era mai simplu...Primavara frumoasa?
Doar pentru ca cineva te-a scarpinat, cum trebuie, dupa urechi, si ti-a spus ce "baiat bun" esti, nu inseamna ca te va lua in casa. Degeaba l-ai urmarit pana in fata usii javra naiva, ti-o va inchide doar in nas. .......................... Da-mi un bat sa ti-l inapoiez, si o minge in jurul careia sa ma agit pentru amuzamentul tau. Arunca-mi un osicior si voi da din coada. Imi voi expune burta in speranta unei mangaieri. Iti voi linge chiar si mana, de recunostinta. As musca pana la os pe oricine te-ar ataca, chiar poate si cand nu e cazul ........................... Dar locul meu va fi mereu a unui vagabond dincolo de usa...
Zgomot. Ceva fragil, probabil, fusese scapat pe jos. Nu...aruncat pe jos. Stiam ca nu mai are rabdare. Timpul, in care mi-as mai fi putut permite sa raman, fusese depasit de mult. Nu vroiam sa ies, dar nici nu ma mai puteam tine mult. Nu aveam de ales. Era inevitabil. Am deschis usa usor, incercand sa evit scartaitura ei enervanta. Evident, totul a fost in van. Ma astepta in hol, sprijinita de biblioteca, cu parul scurt aranjat haotic ca-ntotdeauna, tricou negru mototolit si vesnica fusta mult prea scurta. Aceeasi expresie violenta si ingamfata. Desi semanam fantastic, puse una langa alta am fi antiteza perfecta. Camasa mea de noapte lunga, alba, virginala, parul lung usor buclat, cazand usor pe langa maini... "Ah uite cine s-a hotarat sa-ti scoata nasul in societate! Ma onoreaza cu prezenta ei chiar printesica. Ma simt flatata, zau!". Facu o plecaciune adanca, in batjocura. "Ce vrei?" "Aoleu! Avem atitudine? In una din putinele dati din viata ta, te-ai hotarat si tu sa marai, si nu e nimeni prezent. Of, te rog nu incepe sa plangi. Sau sa te plangi, mai bine zis. Stiu, trebuie sa fie foarte greu pentru tine sa n-ai audienta. Sa nu fie nimeni martor la "ofilirea" ta treptata. Ah! Traumele prin care a trebuit sa treci, saracuta de tine! Stai, cred ca reusesc sa fac o lacrima sa mi se scurga pe obraz...". O puteam vedea cum isi tragea pielea de sub ochi, fortat, pana la nivelul obrajilor "Hai mai lasa-ma..". Am incercat sa ma intorc cu spatele la ea, si sa ma indepartez usor. "...o data? Azi? De data asta? Da, stiu, draga. Si-apoi urmeaza "nu e un moment bun acum". In locul tau mi-as fi inregistrat de mult replica asta. Nu de alta,dar sa nu trebuiasca s-o repet mereu. Dar, pe de alta parte, nu ti-ai mai putea folosi mimica muribunda asa cum faci in general. O repeti in oglinda? Ca zau..." "Taci!" "...incepe sa-ti iasa din ce in ce mai bine. Inca putin, si te cred. Hai lasa vrajeala cu parul. Nu te mai crede nimeni, ca ti-l rasucesti mecanic cand esti ganditoare sau stresata. Pur si simplu, n-ai fost in stare sa gasesti alt mod de a semnala ca vrei sa fii bagata in seama." "Vrei sa incetezi o data? Te rog, intelege..." "...a te deranjeaza? Vai, stiu. Pe tine totul te deranjeaza. Nimeni nu se gandeste indeajuns de mult la implicatiile replicilor cand iti spun ceva. Tu, persoana puternica. Nu te mandresti mereu ca te-ai invatat sa ai singura grija de tine? Ca n-ai nevoie sa vorbesti cu nimeni? Sincer, esti mai rau decat un catel vagabond. Macar javra nu-ti mai linge mana dupa ce i-ai dat un sut in coaste" "Pff" "Deja incepusem sa ma ingrijorez. Dar acum, ca ti-ai dat ochii peste cap, stiu ca nu te-ai schimbat catusi de putin. Esti atat de prostuta, incat, nici macar in putinele momente cand chiar esti ranita, nu graiesti. Stai linistita draga, n-o sa-ti faca nimeni statuie pentru calmul exagerat. Tu singura, iti inghiti lacrimile amare" "Gata!" "Nu exista gata. Nu va exista niciodata. Totul se va derula, fix cum s-a intamplat si pana acum. Vei ramane o printesica razgaiata, care "sufera" singura intr-o existenta mizerabila. Nu te intelege nimeni draga. Si-ti place asta la nebunie. Ai fi in stare, sa racai incontinuu o rana veche, doar doar, o mai sangera putin..." Mi-am intors fata de la ea. Se terminase. Indiferent ce ar mai fi zis, sau facut, confruntarea se stinsese mut. Putea sa arunce cu ceva dupa mine, nu mai conta. Nu ar fi fost prima data. "Hraneste-ti demonii. Extinde familia! Ofera-le un culcus cald, si spala-le picioarele!" Am inchis usa de la baie violent in urma mea. Racnete inteligibile se auzeau de cealalata parte. "O sa se calmeze intr-un final". Fusese si mai rau in alte seri. Deja nu mai conta. M-am indreptat spre oglinda, in timp ce zgomotul de fundal se disipa. Totusi, aratam mai bulversata decat m-as fi asteptat. Tricoul meu negru preferat era botit. "O sa-l dau la spalat". Mi-am dus o mana usor la tampla. Am dat drumul la apa rece, umezindu-mi parul cu mainile. Firul scurt si subtire, se aranja aiurea, in ciuda miscarilor mele disperate de a-l aranja. Pe fata mi s-a prelins un firicel subtire de sange. Era de la mana stanga. Nu trebuia sa pocnesc vaza de nervi. In drum spre camera mea am analizat mormanul de cioburi de pe podea. Cu mana dreapta mi-am dat parul lung pe spate. Am inchis lumina pe hol.
Incepuse sa il doara acum.Simtea ca il apasa ceva incet pe inima si incepuse sa respire de parca avea mancare in gat si trebuia sa bea apa ca sa se duca.A baut, insa totul era neschimbat.Se intreba ce se intampla, si in paralel amintirile, prezentul si imaginatia se jucau in mintea lui creand o tortura aproape imposibil de suportat. S-a ridicat din pat pentru ca nu mai avea cum sa respire, se plimba prin camera, inima i-o luase razna, la fel si capacitatea lui de a respira. Se aruncase in pat.Tristetea si durerea veneau in valuri regulate ca niste atacuri in forta de panica, pucioasa, durere si tristete.Se zvarcolea in pat incercand sa tipe dar tot ceea ce scotea erau niste gemete in surdina.Simtea ca ii vine sa caste si sa pufneasca in plans.Deschise gura dar nu se intampla nimic.nu putea sa expire sau inspire, sa caste, sa pufneasca in plans sau sa scoata vre-un sunet. Il durea tare, simtea cum i se inchid ochii de la durere si se apropie incet de o stare de liniste absoluta.Se zvarcolea si incerca sa scape din durere atat de tare incat isi pierduse si puterea de a respira.Se sufoca.Incet dar sigur, se sufoca. Valurile de ingrijorare, regret, durere, tristete, furie oarba veneau atat de puternice pana la un moment dat cand i s-a arcuit corpul atat de tare incat singurele puncte de sprijin erau degetele de la picioare si umerii. Se stingea.Incepea sa nu mai aiba suficient aer.Se stingea in chinuri.Imaginile il loveau acum ca niste lovituri puternice de bici pe carnea deschisa. In disperare de cauza renuntase la control.Nu se mai chinuia sa il preia, s-a lasat dus de durere.Amintiri, imagini, cosmaruri ii reveneau in minte clare si pline de suferinta.La un moment dat se gandi la un lucru atat de trist, atat de puternic incat l-ar putea distruge daca s-ar gandi mai des la el, l-a facut sa pufneasca in plans.Plangea din tot corpul in hohote, dar respira.Era in viata.Gandul acesta il chinuia atat de mult incat plansul era si mai puternic, mai dureros si mai mangaietor. Traia.
Am fost si sunt cel mai fericit om de pe acest pamant ...pentru ca te-am iubit. si te iubesc inca. ...pentru ca am ajuns distrus din cauza asta ...pentru ca am ajuns sa exagerez din cauza asta ...pentru ca am simtit niste sentimente extraordinar de puternice ...pentru ca am simtit ca sunt iubit. pentru ca imi ocupa timpul ...pentru ca ma urasc pentru ca am vrut sa continui ...pentru ca ma urasc ca ma urasc ca am vrut sa continui pentru ca stiu ca e o mare prostie ...pentru ca stiu ca aceiasi chestie as fi facut-o ...pentru ca ma doare ingrozitor ...pentru ca simt si chiar simt ca au trecut mai bine de 2-3 luni de cand ai plecat ...pentru ca ieri cand am vrut sa vad in ce data sunt si sa vad cat a trecut de cand ai plecat am avut un soc atat de puternic incat aproape m-am sufocat. ...pentru ca am amintiri ...pentru ca am momente cand ma bufneste rasul atat de tare incat uit de tot ...pentru ca atunci cand inchid ochii noaptea si strang perna in brate te simt pe tine ...pentru ca am ajuns sa ma urasc pentru chestii pe care le urasc pentru ca le urasc desi nu ma urasc pentru ca stiu ca e o prostie ...pentru ca am simtit ca sunt important. ...pentru tot ce am simtit
N-o sa se cristalizeze lacrimile tale Si nici amintirile sa te mangaie Nu-i matase ce-ti acopera inima Din viermi morti. iti mucegaiesc muschii Si-n calea ta de intors la mine Eu, chiar si de aici vad putregai si hauri sinistre
Tu nu mai stralucesti, caci di-mprejurul tau halou rece se emite. Ce ai spus a fost zgaraiat in carne Are puroi, supureaza. As vrea sa fie frumos Si nimic nu e legat de realitatea ferma Mi s-a parut chiar, ca am suflet
Si de undeva departe, eu totusi m-as fi transpus intr-un eu aproape
Unde se duc visele oamenilor care mor mult prea devreme? Se materializeaza intr-o existenta cvasi-vie pe un taram paralel cu al nostru? Banca pe care bunicul a amanat ani de zile s-o construiasca pentru a sa sotie n-o sa mai intepeneasca sub acel nuc vechi din gradina... Bunica n-o sa mai simta mirosul dulce de primavara. Privirea iubitoare pentru bunicul o sa se evapore si ea intr-un gest din viitorul ce nu se va implini vreodata Cariera stralucitoare a studentului de medicina se va curma brusc cand va muri calcat de masina. Aspiratiile lui omorate sec precum un tantar intr-o seara calduroasa de vara. Omul pe care doar el ar fi putut sa-l opereze la timp i se va alatura salvatorului sau inexistent. Visele lor vor continua sa se deruleze ca un film vechi dintr-o sala de cinema in care nimeni nu mai intra. Fata aceea frumoasa pe care ar fi intalnit-o nu-si va mai gasi perechea. Se va multumi cu un oarecare, va face copii orisicum, va iubi oarecum, si va muri la fel. Cati oameni mor in fiecare an fizic? Dar cati oameni ipotetici mor in fiecare an? Poate copilul acelei fete frumoase si acelui viitor chirurg ar fi gasit in sfarsit leacul pentru cancer, SIDA, distrofie musculara degenerativa, Alzheimer, Progeria si intreaga pletorie de boli devastatoare. Poate....in aceea seara El nu s-ar fi hotarat ca e capabil sa conduca beat. Poate daca studentul s-ar fi hotarat totusi sa nu se mai plimbe inca jumatate de ora pe strada. Poate... Cand incetezi sa mai crezi in divinitate, el unde se duce? In acelasi loc cu toate visele sugrumate colectate ca un reziduu mizer de-a lungul anilor? Va intalni toate persoanele care ti-ar fi putut schimba viata, dar care au disparut pur si simplu in neant? Se va intalni cu acel copil de 3 ani care a murit datorita unei boli congenitale pentru ca "Dumnezeu l-a vrut inger"? Sper ca da...sa-i explice lui fata in fata de ce n-a avut dreptul la viata L-am pierdut pe Dumnezeu...si nici nu incerc sa-l gasesc
...daca te vreau vreau sa stiu ca te vreau daca te am vreau sa stiu ca doar pe tine te vreau la fel si pentru tine nu vreau sa stiu ca am ramas impreuna doar dintr-o puternica inertie
Am o lalea pe tampla. Patrunde din os De viata dadatoare. Sau poate...vise? O acopar cu al meu par Pupila mi se dilata. Usor...iata tulpina! Prin dintii ascutiti radacina se-ncolaceste Zambetul meu vegetal o incalzeste. Fior...se joaca!? Bulbul. plantat in craniu de-un veac
Te suspectez ca m-ai otravit. Cred...in bine. Nu in vene mi-ai alergat, ci subtil Prin trahee si aorta ai luat-o. Frica...ma sufoci! Pana-n capatul plamanului te-ai jucat Ai mangaiat aerul ce mi-a patruns. Doar...frumos Din artera in tot corpul te-ai raspandit Urma prezentei tale in tesuturi mi-a germinat. Iubire...si Dorinta.
