In vorba vietii ce-ti patrunde,
Prin urechi, timpan, aude,
Sufletul mortii te arde cu soapte,
Adevarul fantomelor din noapte.
Spirite!Ascultati-ma acum!
Caci o singura dat-o sa spun!
Inima se preface in scrum,
Doar in ochii, unui nebun.
In miracole bantuite de somn si vise,
Doarme zeita printre ciresti si caise,
Mirosul imbietor o duce departe,
Visand frumos, in vantul din noapte.
Viorile canta printre stele si planete,
Muzica-i lina-i adie prin plete,
Dimensiuni ce duc la transcendenta,
La adevarurile zbatute-n concurenta.
Pe aripi moi zbori tu, ghiocel,
Mic si inocent, ochii de catel,
Ma privesc pe sub masca de fata,
Trezeste-te iubito, e dimineata!
Mi-am luat carticica de metrou...gratis
....esti ca un automat
un compliment scoate o foaie de poveste
un sarut scoate o mica nuvela
iar dragostea scoate un roman
Tu...esti o femeie cu adevarat frumoasa
Privita pe de-a-ntregul...
imaginea-i omogena, calda si pura
Parul asezat intr-un anume fel. Iti incadreaza figura perfect.
iar culoarea...zau asa
e aleasa perfect dintr-o cutie
Esti si proaspat vopsita...iar mirosul natural
de amoniac
e demential!
Tenul alb si fara de cusur. E tencuit perfect de un strat suav, subtire
de fond de ten
bine ales!
Zau draga mea, trebuie sa-mi spui ce folosesti!
Sprancenele...iti iau ochii in brate
parca protejandu-i de intimperii
Ai avut dreptate! Se merita timpul pierdut
pe site-uri de frumusete
altfel cum ai fi putut obtine o asemenea bolta
atat de fantastica
Daca ochii sunt oglinda catre suflet...atunci tu ai cea mai extravaganta rama
La ai tai ochi verzi, purpuriul mereu s-a potrivit
e culoare regala, doar, scumpa mea!
Si aceea linie neagra trasata perfect
precum linia orizontului, granita intre
pamant
si cer
Meditez la universul infinit...si ma gandesc
oare ce mistere ai putea vreodata sa ascunzi?
Placerea cand te privesc...e insa in acel batut din gene
incet, rece, calculat
Ai privirea suava mascata pe dedesupt...
si nu pot decat....
Sa admir cat de bine ti-ai ales rimelul...
scump, efect de intoarcere,
alungire, gene false
Uite cat de bine iti sta!
Pe atat cat imi este drag sa te privesc...
pe atat imi este drag sa te ascult...cuvintele rontogolindu-se din
Gura ta cu buze subtiri
dar atat de moi
rosiatice
cat sa fie proaspete
si nu vulgare
te-as putea privi mereu cum te dai cu ruj
............................................
Imi dau seama, privind in oglinda ca imaginea mea este frumoasa
....ma intreb oare insa, eu unde sunt pe acolo?
Frumosul invinge geniul. Intotdeauna se va crea o distanta enorma intre natural si special. Naturalul va invinge mereu, pentru ca din el se trage toata frumusetea geniului si al specialului.
Draga mea, stiu ca nu o sa intelegi ceea ce o sa-ti spun acum, pentru ca, acum, am reusit sa inteleg si eu. Acum, cand sunt adanc in mine.
O sa ajung special. O sa ajung, pentru ca imi trag toata puterea din natural. Stiu ca nu o sa intelegi ceea ce o sa continui sa-ti spun, dar, in continuare, o sa-ti spun. Atat timp cat o sa te sec si o sa-ti epuizez naturaletea voi ajunge din ce in ce mai special, pana voi ajunge sa aspir la geniu. In acest moment, in mintea si in sufletul meu, puterea si grandoarea cu care privesc tot ceea ce se intampla se ridica la sfere nebanuite, pana acum, de mine. Totul se invarte in jurul unui fapt care a existat in discernamantul cheii lumii si la intelegerea de care se da dovada pentru a o putea folosi ca arma. In mine, in acest moment, se da o lupta pentru viata. O lupta care va dura cat timp o sa traiesc, pentru ca aceasta lupta o sa-mi dea putere. O sa epuizez tot ce se poate epuiza pentru ca apoi, sa creez si sa dau inapoi, si cu asta, mi-am definit scopul vietii.
Of draga mea, nu mai face fata asta de romb!
Din colturile-ti aspre existenta sec ti se scurge
prin lacrimi uscate, impletindu-se printre linii
Colorezi cu negru aceasta verde mare
si-o patezi cu sangele-ti lipicios si amar
ce agrega in calea sa fire avortate de par
Sentimentele s-au incatusat intr-un loc nul
se pietruiesc in buzele-ti necrozate si reci
iar tegumentu tremura-n calea moleculelor
....un taram vast, putin explorat. De frica nimeni nu-ti trece cu adevarat granita. Caldura mistuitoare la suprafata, amandoi stim insa, ca doar recent furtuna din spirit ti s-a mai clarificat.
Inainte, insa nu intr-un timp ireal definit ca "o data ca niciodata", numai vecinatatea cu tine era electrica. Fulgerele si tunetele ar fi pus pe fuga orice aventurier trecut prin sange si lama de cutit...
Acum mai fulgera rareori, mereu dupa multe semne prevestitoare...numai indeajuns sa aibe restul timp sa se ascunda pe dupa arborii tai falnici, mladiosi si totusi atat de uscati in momentele neprielnice.
Vegetatia a inceput incet, incet sa-si faca curaj sa ia nastere. Acum nu mai crapa pielea calcaielor nimanui, si nimeni nu mai sangereaza fiere pe pamantul tau uscat. Ai incetat sa mai dai ploaie cu grindina mare cat suferinta ta...destul de mare sa lasi o gaura in Pamant
...eu am privilegiu de a simti pe buze puritatea izvoarelor ce-ti brazdesc corpul. Ocazional cate un om si-a mai introdus vulgar, cate un varf de deget murdar in ele...perioada lunga de seceta care a urmat insa a desicat toate particulele straine ce te-ar fi putut intina.
Sper doar sa nu ma dezumanizez sa-ti pangaresc tinutul...atunci poti doar sa ma lasi sub arsita soarelui tau etern, sa ma descompun. si sa devin mancare pentru vietuitoare-ti multe din imparatie....
Totusi presimt...ca vremea dezastrelor naturale s-a sfarsit
Publicat de
Dmndash
01:28
dragule, pisicile-s in floare pe acoperisul meu
miauna, se strang. O sa-nfloreasca curand
eu m-am ofilit deja pe jumatate de corp
cred. de ieri. mi s-a vestejit usor
usor acel semn pe trup. A fost
saptamana trecuta atat de minunat
Pacat ca, totusi, n-ai fost sa-l vezi
Uita-te. Sanu-i mi-i plin de stele. Degeaba
nu mai dau lumina. s-au spart, cred, cu zgomot
sau a fost parul meu obosit, cazut pe podea
Copacul a plecat deja. E la o sueta departe
soptind despre tine. Macar el te-a aflat
radacinile mele-s afara. vor vant prielnic
sa se adaposteasca. temporar. definitiv
chiar in mana ta
