Intro
Publicat de Dmndash , luni, 17 ianuarie 2011 09:25
Unde se duc visele oamenilor care mor mult prea devreme?
Se materializeaza intr-o existenta cvasi-vie pe un taram paralel cu al nostru?
Banca pe care bunicul a amanat ani de zile s-o construiasca pentru a sa sotie n-o sa mai intepeneasca sub acel nuc vechi din gradina...
Bunica n-o sa mai simta mirosul dulce de primavara. Privirea iubitoare pentru bunicul o sa se evapore si ea intr-un gest din viitorul ce nu se va implini vreodata
Cariera stralucitoare a studentului de medicina se va curma brusc cand va muri calcat de masina. Aspiratiile lui omorate sec precum un tantar intr-o seara calduroasa de vara. Omul pe care doar el ar fi putut sa-l opereze la timp i se va alatura salvatorului sau inexistent. Visele lor vor continua sa se deruleze ca un film vechi dintr-o sala de cinema in care nimeni nu mai intra.
Fata aceea frumoasa pe care ar fi intalnit-o nu-si va mai gasi perechea. Se va multumi cu un oarecare, va face copii orisicum, va iubi oarecum, si va muri la fel.
Cati oameni mor in fiecare an fizic? Dar cati oameni ipotetici mor in fiecare an? Poate copilul acelei fete frumoase si acelui viitor chirurg ar fi gasit in sfarsit leacul pentru cancer, SIDA, distrofie musculara degenerativa, Alzheimer, Progeria si intreaga pletorie de boli devastatoare. Poate....in aceea seara El nu s-ar fi hotarat ca e capabil sa conduca beat. Poate daca studentul s-ar fi hotarat totusi sa nu se mai plimbe inca jumatate de ora pe strada. Poate...
Cand incetezi sa mai crezi in divinitate, el unde se duce? In acelasi loc cu toate visele sugrumate colectate ca un reziduu mizer de-a lungul anilor? Va intalni toate persoanele care ti-ar fi putut schimba viata, dar care au disparut pur si simplu in neant?
Se va intalni cu acel copil de 3 ani care a murit datorita unei boli congenitale pentru ca "Dumnezeu l-a vrut inger"? Sper ca da...sa-i explice lui fata in fata de ce n-a avut dreptul la viata
L-am pierdut pe Dumnezeu...si nici nu incerc sa-l gasesc
Trimiteți un comentariu