Cliseic
Publicat de Dmndash , duminică, 20 februarie 2011 00:54
Zgomot. Ceva fragil, probabil, fusese scapat pe jos. Nu...aruncat pe jos. Stiam ca nu mai are rabdare. Timpul, in care mi-as mai fi putut permite sa raman, fusese depasit de mult. Nu vroiam sa ies, dar nici nu ma mai puteam tine mult. Nu aveam de ales. Era inevitabil.
Am deschis usa usor, incercand sa evit scartaitura ei enervanta. Evident, totul a fost in van.
Ma astepta in hol, sprijinita de biblioteca, cu parul scurt aranjat haotic ca-ntotdeauna, tricou negru mototolit si vesnica fusta mult prea scurta. Aceeasi expresie violenta si ingamfata. Desi semanam fantastic, puse una langa alta am fi antiteza perfecta. Camasa mea de noapte lunga, alba, virginala, parul lung usor buclat, cazand usor pe langa maini...
"Ah uite cine s-a hotarat sa-ti scoata nasul in societate! Ma onoreaza cu prezenta ei chiar printesica. Ma simt flatata, zau!". Facu o plecaciune adanca, in batjocura.
"Ce vrei?"
"Aoleu! Avem atitudine? In una din putinele dati din viata ta, te-ai hotarat si tu sa marai, si nu e nimeni prezent. Of, te rog nu incepe sa plangi. Sau sa te plangi, mai bine zis. Stiu, trebuie sa fie foarte greu pentru tine sa n-ai audienta. Sa nu fie nimeni martor la "ofilirea" ta treptata. Ah! Traumele prin care a trebuit sa treci, saracuta de tine! Stai, cred ca reusesc sa fac o lacrima sa mi se scurga pe obraz...". O puteam vedea cum isi tragea pielea de sub ochi, fortat, pana la nivelul obrajilor
"Hai mai lasa-ma..". Am incercat sa ma intorc cu spatele la ea, si sa ma indepartez usor.
"...o data? Azi? De data asta? Da, stiu, draga. Si-apoi urmeaza "nu e un moment bun acum". In locul tau mi-as fi inregistrat de mult replica asta. Nu de alta,dar sa nu trebuiasca s-o repet mereu. Dar, pe de alta parte, nu ti-ai mai putea folosi mimica muribunda asa cum faci in general. O repeti in oglinda? Ca zau..."
"Taci!"
"...incepe sa-ti iasa din ce in ce mai bine. Inca putin, si te cred. Hai lasa vrajeala cu parul. Nu te mai crede nimeni, ca ti-l rasucesti mecanic cand esti ganditoare sau stresata. Pur si simplu, n-ai fost in stare sa gasesti alt mod de a semnala ca vrei sa fii bagata in seama."
"Vrei sa incetezi o data? Te rog, intelege..."
"...a te deranjeaza? Vai, stiu. Pe tine totul te deranjeaza. Nimeni nu se gandeste indeajuns de mult la implicatiile replicilor cand iti spun ceva. Tu, persoana puternica. Nu te mandresti mereu ca te-ai invatat sa ai singura grija de tine? Ca n-ai nevoie sa vorbesti cu nimeni? Sincer, esti mai rau decat un catel vagabond. Macar javra nu-ti mai linge mana dupa ce i-ai dat un sut in coaste"
"Pff"
"Deja incepusem sa ma ingrijorez. Dar acum, ca ti-ai dat ochii peste cap, stiu ca nu te-ai schimbat catusi de putin. Esti atat de prostuta, incat, nici macar in putinele momente cand chiar esti ranita, nu graiesti. Stai linistita draga, n-o sa-ti faca nimeni statuie pentru calmul exagerat. Tu singura, iti inghiti lacrimile amare"
"Gata!"
"Nu exista gata. Nu va exista niciodata. Totul se va derula, fix cum s-a intamplat si pana acum. Vei ramane o printesica razgaiata, care "sufera" singura intr-o existenta mizerabila. Nu te intelege nimeni draga. Si-ti place asta la nebunie. Ai fi in stare, sa racai incontinuu o rana veche, doar doar, o mai sangera putin..."
Mi-am intors fata de la ea. Se terminase. Indiferent ce ar mai fi zis, sau facut, confruntarea se stinsese mut. Putea sa arunce cu ceva dupa mine, nu mai conta. Nu ar fi fost prima data.
"Hraneste-ti demonii. Extinde familia! Ofera-le un culcus cald, si spala-le picioarele!"
Am inchis usa de la baie violent in urma mea. Racnete inteligibile se auzeau de cealalata parte. "O sa se calmeze intr-un final". Fusese si mai rau in alte seri. Deja nu mai conta.
M-am indreptat spre oglinda, in timp ce zgomotul de fundal se disipa. Totusi, aratam mai bulversata decat m-as fi asteptat. Tricoul meu negru preferat era botit. "O sa-l dau la spalat".
Mi-am dus o mana usor la tampla. Am dat drumul la apa rece, umezindu-mi parul cu mainile. Firul scurt si subtire, se aranja aiurea, in ciuda miscarilor mele disperate de a-l aranja.
Pe fata mi s-a prelins un firicel subtire de sange. Era de la mana stanga. Nu trebuia sa pocnesc vaza de nervi.
In drum spre camera mea am analizat mormanul de cioburi de pe podea. Cu mana dreapta mi-am dat parul lung pe spate. Am inchis lumina pe hol.
Trimiteți un comentariu