Aventura Inelului
Publicat de Dmndash , luni, 26 martie 2012 23:25
Era festivalul berii şi m-am gândit cu Dmndash să ieşim şi noi. După ce am analizat calitativ şi cantitativ berea oferită, ca adevaraţii degustători rafinaţi ( „Ce măăăă???5 lei un pahar amărât de bere? De 5 lei luăm un pet”) am hotărât să poposim iar in vechiul nostru bar.
Intorcându-ne acasă, cuprinşi şi răscuprinşi de minunăţia vieţii, de explozia universului petrecuta sub ochii şi cărările noastre multiple, am luat o hotărâre bruscă. Nu, nu m-am hotărât în care boschete să mă uşurez. I-am propus să ne căsătorim. Zis şi făcut. Bucurie nevoie mare, acceptă, sărutări, fuga repede la magazin după proviziile necesare pentru a ne asigura o noapte magică plină de pasiune (bere, seminţe şi dezbateri legate de ce film horror o să vizionam) mă blochează totuşi cu o intrebare:
- Bine bai. De luat ne luăm...dar unde-i inelul?
(aaaaaaaaaaaaaaa?)
- Pai stii...iţi cumpărăm.....cumpăr. Iţi cumpăr!
- Nu zău?! Cumpărăm? De unde? De la copii? Cerem inele de bebeluşi cu diamant? "Bună ziua. Nu vă suparaţi, aveţi inele de logodnă de 1mm diametru?
-Pai ori e vina mea ca ai degetele cat scobitoarea?
După un moment de tăcere si dezamăgire izbucneşte fericită :
- Ştiu! Ştiu! Am unul acasă! Am unul acasă care putem să-l folosim pe post de inel de logodnă!
- Sigur?
-Nu am zis-o doar asa să rad de tine ca să-ti vad mutra. Da, sigur!
Ajungem acasa, găseşte inelu. Ii este mare. Evident. 10 minute de fraze de şi o curvă bătrână s-ar fi ruşinat. Cuvinte alese cu strânse legături cu organele genitale masculine si feminine, trimiteri subtile la rudele moarte, în viaţa şi incă nenăscute şi un clasic „Tu-i ma'sa!”
Ma uit la ea, la inel, la mana si in podea. „Adu-mi bocancu cu talpă tare a lu tac'tu”
Şi dăi. Pocneşte, striveşte. Răsuceşte-l şi incearcă iar. Ia patentu. Strânge cu dinţii („Aide mă mi-l băloşesti ca un câine!!”). Ia ciocanu.
- Auzi ştii ceva, dacă strici inelu ăsta mucles logodnă că eu altu n-am de unde sa făt!
Deja renunţasem la idee, lumea părea sumbră, un hău negru interminabil şi crud. Până şi berea era amară. Stăteam resemnati în pat, cu inelu pe birou care scotea intermitent limba la noi. Insă....probabil i s-a aprins o centrala electrica deasupra capului, căci solutia salvatoare venise în final
Dupa ce trecuse prin mai multe chinuri decât inelu lui Sauron, am reusit în sfârşit să-l potrivim strivindu-l pe o laterală de birou.
Acum, iubirea vieţii mele, jumătatea mai buna şi perfectă a sufletului meu purta cel mai minunat inel pe deget . Eh asta e, trebuia să caute un bogătaş să i-l facă la comandă dacă nu îi convine. Măcar am platit eu berea.
Trimiteți un comentariu